Fumatul şi efectele sale nocive asupra dinţilor

Fumatul reprezintă una dintre cauzele principale ale unor boli care pot fi prevenite şi ale morţii la nivel mondial. Deşi foarte mulţi dintre noi cunosc riscurile la care se supun prin practicarea acestui obicei (cele mai comune fiind cancerul de plămâni şi afecţiunile cardiace), este mai puţin cunoscut faptul că fumatul poate avea un impact negativ major şi asupra sănătăţii orale.

În conformitate cu datele oferite de Institutul Naţional de Cercetare Dentară şi Craniofacială din Statele Unite ale Americii, fumătorii prezintă cel mai mare risc de a fi afectaţi de boli parodontale şi cele mai slabe rezultate la aplicarea tratamentului corespunzător acestor afecţiuni. Mai exact, fumul de ţigară întrerupe funcţionarea normală a celulelor din ţesutul gingival, împiedică asimilarea vitaminei C şi reduce fluxul de sânge la nivelul gingiilor, ceea ce îngreunează semnificativ procesul de vindecare după efectuarea tratamentelor medicale (extracţii, implanturi etc.).

Pe lângă favorizarea disfuncţiilor gingivale, fumatul este considerat a fi principala cauză a dezvoltării cancerelor orale. Aceste tipuri de cancer sunt deosebit de periculoase deoarece de cele mai multe ori sunt descoperite în stadii avansate şi nu mai pot fi tratate în mod eficient, având ca rezultat moartea pacientului, iar în cazurile în care intervenţia medicilor este posibilă, îndepărtarea ţesutului bolnav produce cicatrici severe sau desfigurare facială.

Fumul de ţigară este de asemenea răspunzător pentru creşterea sensibilităţii dinţilor, dar şi pentru decolorarea acestora în mod inestetic. Deşi la început petele sunt superficiale şi pot fi îndepărtate, fumatul constant pe o perioadă lungă de timp duce la o schimbare permanentă a culorii dinţilor, deoarece petele se infiltrează în fisurile microscopice ale smalţului dentar.

Alte consecinţe negative ale fumatului sunt: posibilitatea apariţiei unor dureri în zona oro-facială, slabirea sistemului imunitar al organismului şi implicit dezvoltarea necontrolată a bacteriilor din gură şi a cariilor, respiraţia urât mirositoare, depunerea mult mai rapidă a tartrului sau uscăciunea gurii.

Este important de ştiut faptul că nu doar tutunul clasic prezintă aceste riscuri, ci şi trabucurile, pipa, narghileaua sau tutunul de mestecat.

De altfel, rezultatele celor mai recente studii în domeniu arată că:

– peste 90% dintre pacienţii care au diverse forme de cancer oral sunt fumători;

– peste 37% dintre pacienţii care după tratamentul cancerului oral s-au reapucat de fumat au suferit recidiva acestei boli, în comparaţie cu un procent de doar 6% dintre pacienţii nefumători;

– peste 35% dintre fumători au cel puţin trei afecţiuni dentare;

– fumătorii sunt de două ori mai predispuşi decât foştii fumători şi de patru ori mai predispuşi decât nefumătorii la o stare de sănătate orală precară.

Veştile bune sunt acelea că riscurile asociate fumatului sunt direct proporţionale cu cantitatea de tutun consumată şi cu perioadele practicării acestui obicei. Cu alte cuvinte, efectele benefice asupra sănătăţii pot fi vizibile chiar şi atunci când cantitatea de ţigari consumate zilnic este redusă. Mai mult, renunţarea la fumat poate duce, într-un anumit număr de ani, la o incidenţă la fel de scăzută a afecţiunilor orale ca şi în cazul unei persoane nefumătoare.