Aţa dentară

Aţa dentară (dental floss) a fost utilizată şi recomandată pentru prima oară la începutul secolului al XIX-lea de către un medic dentist american. Acesta a descoperit că firul de mătase era un instrument foarte eficient în curăţarea spaţiilor interdentare. De-a lungul timpului, pentru confecţionarea aţei dentare s-a recurs la folosirea mai multor tipuri materiale, cum ar fi: nylonul, teflonul sau polietilena. În prezent, există o multitudine de varietăţi de aţă dentară, respectiv: cerată, colorată sau impregnată cu diverse arome şi substanţe (mentă, fructe,  bicarbonat de sodiu, agenţi de albire, fluor etc.).

După modul de confecţionare, se disting două mari tipuri de aţă dentară: cele din mai multe fire (multifilament) realizate de regulă din nylon sau mătase, şi cele dintr-un singur fir (monofilament) realizate de regulă din diferite tipuri de plastic sau teflon. Ambele feluri au diferite grosimi, astfel încât pot fi folosite de pacienţi indiferent de mărimea spaţiilor interdentare.

Aţa dentară monofilament reprezintă cea mai nouă tehnologie şi prezintă avantajele de a nu se rupe sau scămoşa precum şi de a aluneca mult mai uşor pe suprafaţa interdentară, fiind astfel mult mai uşor de utilizat. Aţa dentară multifilament este varianta mai ieftină a acestui produs şi poate fi cerată (pentru a spori puterea de alunecare) sau necerată, însă nu există nicio diferenţă între aceste două variante din punct de vedere al eficacităţii.

Din aceeaşi familie cu aţa dentară mai face parte şi un produs similar, respectiv  banda dentară. Aceasta are o suprafaţă lată şi plată, este realizată din nylon şi poate fi de asemenea cerată sau nu. Unii pacienţi preferă acest produs deoarece, fiind mai subţire, este mai uşor de folosit decât aţa dentară.

De asemenea, tot în scopul uşurării procesului de curăţare cu ajutorul aţei dentare au fost fabricate şi dispozitivele de fixare a aţei dentare (floss holders) care prezintă două braţe laterale între care se fixează aţa şi un mâner precum şi dispozitivele de fixare a aţei dentare prefabricate şi de unică folosinţă (aţa dentară dintre cele două braţe nu poate fi schimbată) fixe sau cu capăt rotativ.

Folosirea aţei dentare cu regularitate reprezintă un pas esenţial pentru menţinerea unei igiene orale corespunzătoare, prezentând următoarele beneficii:

–  îndepărtarea plăcii dentare şi a resturilor alimentare din locurile inaccesibile prin periaj;

– lustruirea suprafeţelor interdentare, care sunt astfel mai bine protejate de apariţia unor depuneri ulterioare;

– absorbţia sporită a substanţelor benefice din pasta de dinţi sau din apa de gură;

– stimularea circulaţiei la nivelul gingiilor;

– reducerea riscului de sângerare gingivală şi de apariţie a bolilor parodontale.

 Modul corect de curăţare cu aţa dentară presupune respectarea următoarelor indicaţii:

– folosirea unui segment de aproximativ 45 cm de aţă pentru o singură curăţare;

– schimbarea porţiunii de aţă la curăţarea fiecărui spaţiu interdentar (partea utilizată se înfăşoară pe deget);

– curăţarea tuturor spaţiilor interdentare existente, indiferent dacă pacientul prezintă dinţi naturali sau structuri artificiale (punţi, implanturi etc.);

– curăţarea fiecăruia dintre cei doi dinţi între care aţa a fost introdusă, cu câteva mişcări verticale de lustruire;

– menţinerea presiunii aţei întotdeauna pe suprafaţa dintelui;

– evitarea apăsării direct pe ţesutul gingival, pentru a evita producerea unor leziuni;

– clătirea energică a întregii guri la sfârşitul curăţării;

Trebuie precizat faptul că, unii pacienţi pot observa apariţia unor sângerări gingivale la începerea utilizării aţei dentare. Acest lucru semnifică prezenţa unei inflamaţii la nivelul gingiei, care de cele mai multe ori este cauzată de acumularea plăcii bacteriene, ca urmare a neutilizării sau a utilizării necorespunzătoare sau ineficiente a aţei dentare. Aceste sângerări gingivale de regulă se reduc până la dispariţie prin curăţarea regulată şi corectă a spaţiilor interdentare; totuşi persistenţa lor pentru perioade mai mari de câteva săptămâni trebuie semnalată medicului dentist.

Frecvenţa utilizării aţei dentare este în strânsă legătură cu perioada de formare a plăcii bacteriene. Astfel, s-a constatat că placa bacteriană tânără începe să se formeze imediat ce dintele a fost curăţat, însa este nevoie de 24 de ore pentru ca acest proces să fie complet şi de până la 72 de ore pentru a se transforma în depuneri de tartru.

În concluzie, pentru menţinerea unei igiene orale corespunzătoare, este recomandat ca pacientul să folosească corect aţa dentară (de orice fel) cu regularitate, o dată pe zi, preferabil seara, înaintea periajului dentar.